Colegiul Naţional „Ion Maiorescu” este o personalitate istorică a învăţământului giurgiuvean şi a apărut ca o necesitate de educaţie pentru tinerii din această zonă la sfârşitul secolului al XIX-lea, respectiv în1869. De atunci şi până în prezent aici şi-au desăvârşit studiile zeci de mii de elevi, majoritatea urmând cursuri universitare, mulţi ajungând personalităţi ale ştiinţei şi culturii româneşti, alţii afirmându-se în universităţi din ţară şi străinatate.
Gimnaziul ,,Ion Maiorescu” a fost înfiinţat prin Hotărârea Consiliului comunal din 22 iunie 1868, drept gimnaziu, pe baza aprobării Ministerului Instrucţiunii Publice şi al Cultelor.
La 14 iunie s-a pus piatra de temelie a localului. La solemnitate au participat Prefectul Judeţului Vlaşca, Apostol Ariceanu, Primarul Cană Popescu, consilieri locali, alte autorităţi civile şi militare.
Clădirea primului local (Zalomit) a fost terminată la 29 octombrie 1869. Inaugurarea oficială a avut loc la 4 noiembrie 1869. Cursurile gimnaziului s-au deschis cu 18 elevi, îndrumaţi de doi profesori: Ştefan Arhimandrescu şi C. Fortunatu. Ştefan Arhimandrescu preda obiectele de parte ştiinţifică, iar C. Fortunatu obiectele de parte literară.
Încă de la inaugurarea sa, sub îndrumarea unor dascăli competenţi şi dăruiţi profesiei, şcoala noastră a cunoscut o continuă ascensiune ajungând una dintre cele mai cunoscute din judeţ.
Din 1870 unul dintre posturile de dascăl este ocupat de Nicolae Droc Barcian – care din 1873 devine director al gimnaziului. Personalitatea directorului Nicolae Droc Barcian s-a impus nu numai în liceul nou înfiinţat, dar şi în oraşul Giurgiu.
La 26 ianuarie 1890 propune în Conferinţa şcolară că gimnaziul să poarte numele lui Ion Maiorescu – luptător de frunte în Revoluţia din 1848, cărturar progresist şi organizator al învăţământului în epoca formării statului naţional român.
În 1895 începe constucţia noului local pe actuala stradă Bucureşti, în apropierea bisericii Adormirea Maicii Domnului, clădire finalizată în anul 1896, unde se desfăşoară cursurile noului an şcolar 1896/1897. În 1895 în momentul solemnităţii punerii plăcii fundamentale a noii construcţii, participă personalităţile oraşului, ministrul Instrucţiunii Publice, Take Ionescu, corpul profesoral din oraş.
În perioada războiului 1916-1918, gimnaziul nu a funcţionat. Încercarea de a redeschide cursurile gimnaziului în toamna anului 1916 la liceul ,,Matei Basarab” din Bucureşti, nu s-a putut materializa.
Vechea dorinţă a giurgiuvenilor de a avea în oraş , un liceu care să creeze ,,o atmosferă de cultură mai înaltă” aşa cum apreciau documentele vremii, se afirmă după primul război mondial şi se finalizează în anul şcolar 1919 – 1920, prin constituirea clasei a V-a.
Legea de înfiinţare a Liceului ,,Ion Maiorescu” a fost adoptată prin vot unanim în Adunarea Deputaţilor la 11 mai 1923 şi de Senat la 21 mai 1923. În anul şcolar 1923 – 1924 s-a completat întregul ciclu de 8 clase.
În perioada interbelică liceul cunoaşte o dezvoltare ascendentă atât în sporirea numărului de clase cât şi al calităţii muncii desfăşurate de corpul profesoral. La gimnaziu Ion Maiorescu a activat o pleiadă de mari profesori remarcaţi prin activitatea didactică şi ştiinţifică. Traian Lalescu (matematician), Nicolae Cartojan (român şi istorie) , N.A.Constantinescu (limba română), Alexandru V. Nicolescu (matematician). Dintre elevii liceului amintim: George Georgescu – dirijor al Filarmonicii de Stat din 1920 , pe Ion Aurel Maican – regizorul de teatru, pe filozoful şi istoricul literar Tudor Vianu, pe Nicolae Dărăscu – pictor renumit, pe Gheorghe Gh. Mateescu – istoric – elev al lui Vasile Pârvan, pe Marin Şt. Chiriţescu – profesor la Facultatea de Agronomie din Cluj, Marin Drăcea – profesor la Facultatea de Silvicultură din Bucureşti, Ion Maximilian – regizor şi director al teatrului dramatic din Constanţa.
Profesorii, atent selecţionaţi, erau excelent pregătiţi şi experimentaţi, fiind adevăraţi oameni de ştiinţă în domeniile lor, ceea ce le conferea prestigiu şi respect în comunitatea Giurgiului. Ei au imprimat liceului rigoare, ceea ce însemna înalt nivel ştiinţific şi pedagogic de predare şi îndrumare, de învăţare intensivă şi lucru individual, de verificare continuă şi exigenţă maximă, dar şi de sprijin dat elevilor. Normele de conduită prevedeau nu numai disciplina strictă în şcoală şi comportamentul respectuos în familie şi în societate, ci şi atitudini corecte în câmpul de relaţii, cum ar fi: respectul arătat profesorilor şi personalului liceului sau oamenilor în vârstă, salutul adresat de elevii din cursul inferior celor din cursul superior s.a.m.d. Asemenea pretenţii şi norme, devenite de notorietate, nu au împiedicat vreodată concurenţa pentru a intra în liceu. Cei admişi se arătau mândri să şi le însuşească, să îmbrace uniforma. De fapt, viaţa în liceu cuprindea şi manifestări culturale, spectacole, excursii, întreceri sportive, seri de dans.
În 1928 au fost finalizate lucrările de la etaj. Astfel, în anul şcolar 1928-1929 liceul a funcţionat cu 11 clase.
După reforma din 1948 scurtarea duratei şcolii de la 12 la 11 ani, a fost în detrimentul învăţământului. Liceul Ion Maiorescu a funcţionat cu 11 ani de studiu în perioada 1948-1953. Având atât cursul elementar clasele I-IV şi V-VII, cât şi cursul mediu, clasele VIII-XI.
În anul 1956 se prelungeşte durata învăţământului mediu la 12 ani cu diversificarea ultimelor 2 clase pe două secţii, reală şi umanistă.
Începând cu 1964 când şcoala generală trece la învăţământul de 8 ani, liceul a trecut la învăţământul de 12 ani, funcţionând cu toate clasele, 12 la număr, în anul şcolar 1968-1969. Între 1957-1959 a fost construită aripa nouă a clădirii liceului, iar între 1975-1976 sala de sport.
Numărul cadrelor didactice a crescut considerabil odată cu sporirea efectivelor de elevi. În anul şcolar 1968-1969 funcţionau 33 profesori, iar în anul 1969 activau 44 de profesori, pentru că în anul 1994, corpul profesoral să numere 50 de profesori. Această evoluţie este determinată de structura demografică, schimbările înregistrate în efectivele de elevi la clasă, dar şi în Programa de învăţământ.
Liceul se afirmă şi prin alte acţiuni desfăşurate: astfel profesorii gimnaziului Ion Maiorescu, au înfiinţat 1890 Secţia locală a Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor, contribuind astfel la sprijinirea luptei românilor din Transilvania pentru emancipare naţională. În timpul primului război mondial, profesorii au protestat împotriva ocupării clădirii liceului de trupele germane.
De-a lungul existenţei sale a funcţionat sub mai multe denumiri iar din 1996 a primit titulatura de Colegiul Naţional „Ion Maiorescu”.
Prestigiul recunoscut al liceului, devenit Colegiu Naţional, s-a reconfirmat şi după anul 1990, chiar dacă nu s-a bucurat de un sprijin material substanţial, ca alte licee.
Conducătorii săi au înţeles că trebuie să asigure o raţională împletire a tradiţiilor valoroase cu înnoirile paradigmatice şi cu modernizările metodice şi tehnico-informaţionale cerute de noile orientări şi aspiraţii ale învăţământului românesc. S-a reconfirmat importanţa principială şi practică a transmiterii, pe filiera generaţiilor, a spiritului de lucru şi dăruire, a experienţei pedagogice şi a răspunderii profesionale.
În prezent, Colegiul Naţional „Ion Maiorescu” şcolarizează elevi în clasele V-XII, învăţământ gimnazial şi liceal, de zi, cu o ofertă medie de 7 clase liceale pe an. Profilurile întâlnite în colegiu sunt: real, cu specializările matematică-informatică, respectiv ştiinţe ale naturii şi umanist, specializările filologie şi ştiinţe sociale. Se realizează clase cu studiul intensiv al limbii engleze.
Oferta educaţională este deschisă şi prin urmare diversificată, încercând să se adreseze cerinţelor unei societăţi moderne, în continuă schimbare.
În luna septembrie 2007, vechiul local al şcolii a intrat în consolidare şi reparaţii generale, iar din septembrie 2008 întreaga activitate a şcolii se desfăşoară în noul corp de clădire (Corpul A) şi în clădirea fostului internat (Corpul B). În aceste două localuri colegiul dispune de 16 săli de clasă, trei laboratoare de informatică, dotate fiecare de catre Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu câte o reţea de 28 calculatoare, în cadrul programului S.E.I, toate conectate la internet, care se adaugă celor 20 de calculatoare existente din dotări anterioare, un laborator de chimie, un laborator de fizică, un laborator de bilogie, un cabinet de limbi moderne, un cabinet pentru aria curriculară Om şi societate, sala şi teren de sport.
Biblioteca Colegiului are un număr de peste 32 000 de volume, din care un preţios fond documentar, este integrată unui modern Centru de Documentare si Informare, realizat din fondurile Ministerul Educaţiei şi Cercetării, şi din resurse proprii.
Eficienţa şi valoarea progresului instructiv educaţional pot fi apreciate prin rezultatele şcolare excepţionale ale elevilor noştri, reflectate pe de o parte în premiile la olimpiadele naţionale si internaţionale, pe de altă parte, în rezultatele foarte bune la examenele de bacalaureat. Absolvenţii claselor a XII-a sunt cuprinşi integral în învăţământul superior din ţară şi străinatate.
Colectivul didactic al şcolii noastre este alcătuit din profesori dedicați, mulţi fiind elevi ai acestei instituţii, formându-se în carieră sub îndrumarea celor cu experienţă bogată, fapt ce se regăseşte în rezultatele elevilor la admiterea din facultăţi şi olimpiadele şcolare.
